O melodia de dona,
Se aude în noaptea de mai,
Cântul se-nalță ușor,
Sub anopsii mă ramă.
Teic în freamătă-ncet,
Mă-mpresoară cu tainicul gărai,
Și ca-ntr-un vis de poe,
Amintirea mă cheamă.
Îmi amintesc prima seara,
Când ne-am zâmbit,
Îmi amintesc plânda clipă, Când mi-ai șoptit.
Te iubesc, o melodie de dor,
Mă alintă sub cerul stelat,
Cântul se-nalță ușor,
Dezefir mângâiat.
Te aștept dorul meu,
Vreau aproape să fim amândoi,
Te aștept tot mereu,
Să-mi aduci fericirea-napoi,
În noaptea caldă aștept să treci,
Înveselin calea mea,
Din înfloritele potegi,
Să vii spre mine aș vrea,
O melodie de dor,
Se aude în noaptea de mai,
Cântul se-nalță ușor,
Sub anopsima ramă.
Ei, când freamată-ncet,
Mă-mpresoară cu tainicul grai,
Și ca-ntr-un vis de poet,
Amintirea mă cheamă.
Îmi amintesc prima seară,
Când ne-am zâmbit,
Îmi amintesc blânda clipă, Când ne-ai șomtit.
Ei,
te iubesc, O melodie de dor,
Mă alintă sub cerul stelat,
Cântul se-nalță ușor, Dezefir mângâiat.
Ui,
mă amintesc prima seară,
Când ne-am zâmbit,
Îmi amintesc blânda clipă, Când ne-ai șomtit.
Te iubesc, O melodie de dor,
Mă alintă sub cerul stelat,
Cântul se-nalță ușor,
Dezefir mângâiat.