Deodată lumea dispare
De la umbră până la soare
Într-o nouă blândă culoare
Ca privirea ta
Trec fantasme, trece o boare
Păsări albe ca oche mare
Pașii noștri trec pe gărare
Trec,
trec
Un albastru infinit
Lunecând pe ramuri nesfârșit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a răscolit
Un albastru infinit A uitat pământul înflorit
Și câmpia vă rădea sfințit Un albastru infinit
Celumină într-o culoare De la soare până la floare
Și pe frunte simt o răcoare Din privirea ta
Eu strig câți au oche mare La zecene unduitoare
Uze *-mi suitoare, da,
da
Un albastru infinit
Lunecând pe ramuri nesfârșit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a răscolit
Un albastru infinit A uitat pământul înflorit
Și câmpia vă rădea sfințit Cerul meu,
cerul meu