Undeva, undeva,
într-un cors pierdut din lume
Un copil, un copil,
nu știu din ce țară nume
Un copil,
el lăcrimat
Bopete, mărgăritar, curg și roi,
neîncetat
Cine o fi nu am cabar, dar nu pot fi nebăsător
Unui om,
unui om,
unui om,
unui om,
îi se face o nedreptate
Cineva,
cineva,
cineva,
cineva,
de mic și vrea de toate
Un copil,
e abandonat, doborât, e un stejor
Un bătrân a fost uitaț,
nici nu l-am văzut măcar Nu,
nu pot fi nebăsător
Fiind ca unul când ești om,
ești din lume un atom Și orice pe pământ te privește
Lacrimă, dor,
o speranță, un or,
un crâmpet,
dintr-un cânt te privește Tortur,
visul furat,
adevărul uitat,
sau un farăslegământ te privește
Doar peste dor nu poți fi
spectator în viață și te privește orice
Cineva,
cineva, cineva, s-a
îndrăgostit odată Și într-o zi a rămas cu
iubirea lui trădată
Nu-l cunosc pe acest om,
ce-a schimbat visul în coșmar Dar văzând
tristețea lui și un dor frântânsat
Dar nu,
nu pot fi nebăsător Fiind ca unul când ești om,
ești din lume un atom
Și orice pe pământ te privește
Lacrimă, dor, o speranță, un or, un crâmpet,
dintr-un cânt te privește
Tortur, visul furat,
adevărul uitat,
sau un farăslegământ te privește
Doar peste dor nu ești doar spectator în viață,
tu,
reflector,
ești tu tot acolo în viață
Fiindcă
trăiești pe
acest pământ