Cu chipul tău îngândurat,
Profil în aur vechi turnat,
Ca pe străbunele monez,
Cu ochii tăi care-n abis,
S-par acăta frânturi de vis,
Deși nu cred că mai visez.
Cu brațul tău care ar vrea să-l fure De
pe cer o stea cum a furat de-atâtea ori,
O gura care a sărutat și prea adez A
sângerat când a găsit spini printre flori.
Cu chipul tău îngândurat,
Care mereu a căutat mirajul nedescoperit,
Ai risipit timpul în van Și n-ai găsit
niciun liman Când dorul tău a ostenit.
Crezând că poți fi fericit,
Sperând și tu că ești iubit,
Ca să nu vezi ce singur ești.
Cu setea vie de-a trăit,
Măcar o clipă chiar de știi că mai târziu Ai să plătești.
Cu chipul tău îngândurat,
O viață-ntreagă n-ai aflat,
Nu-ți așteptat pe mângâieri.
Oprește-te măcar acum Din veșnic
nesfârșitul strălui Care nu duce nicăieri.
La cheiul meu vei arunca o ancoră Și
vei putea în fine să te odihnești.
Ai să rămâi un veac,
un ceas Sau doar o clipă de popas,
Cum singur ai să poterești.
Ai să rămâi un veac, un ceas
Sau doar o clipă de popas.