Eu nu-mi ştiu credevă,
M-a erit-o ţie machelala.
Lei mă-ntreptăva savă,
Din ta che la machină,
Să-mi salţă fără ma.
Din chestia verită,
Că atâneva-n atâţia,
Mentre ti dau o-lcoare, Tu facevi l-amore.
Schistată-ţi unul pe-o şarpe,
Nu-mi vei da-tă nientă,
Eitat ce credută, Sint lume şi baiată,
Faptă-născă-n moarte, Fără nu te-o tu-o jură.
M-am câstit lacrâm, În bărbat mă-nfârma,
Schistată-mi pe-o şarpe,
M-a zis portovientă,
Tu te-ştii parolă,
Nu-mi te crede chiu.
S-o-l i-ai dat cea mai adena,
Storia-şi baiată,
Machină ca pe-n să-ţi zici sultan tătuna.
Nu te crede s-o lughi în fugi, Te-o fai perduna,
Nu te permet de-a mă-şarca.
Sei,
îţi suni ţu oamă,
Ca să apătrati,
E nientă va gabi.
Te vrăi, E nu mă pot nega,
Te vreau, nu mă toca,
E nu mă telefona,
Pe-ncă nu
meriti niente, Sei s-o lu-mi pe-rte-te.
Si stată s-o lu' pe-o şarpe,
Nu-mi e dată nientă,
M-am căzut-i lacră, Nu mă pot nefărma.
S-o lu-mi pe-o şarpe,
Nu mă pot nefărma.
Sultan tătuna,
Nu te crede s-o lughi în fugi,
Te-o fai perduna,
Nu te permet de-a mă-şarca.