De ce-mi amintesc şi-acum
Tăcerea firului de drum?
Tu,
când ai plecat,
Te-ai stins ca un ecou de serenadă.
De ce-mi amintesc înştii
Bătaia ceasului târziu când
Se-mbracă clipa
şi pleacă?
Parcă mai aud
un glas departat.
Te-am
uitat de mult,
dar uit că am uitat
Şi iară-mi amintesc,
ningând,
Zăpezile ce nu mai sunt Ştim
că ţi-am promis uit tot,
dar nu pot.
Cineşte şi uită tinereţea
şi gestul de candoare
Când stingi luna cu-n zâmbet şi-o schimbi într-o floare?
Cineşte şi uită anul, timpul de aur al iubirii
Şi cineşte şi uită dragostea şi
omul drag Care-i legat de ea?
Cineşte şi uită frumuseţea,
visării de-o secundă
Când umblă tinereţea prin ani să se-ascundă?
Cineşte şi uită primăvara,
clipa tinereţii
Şi cum se uit cum aş uita că-i fost şi eşti a mea?
De ce-l mi
-amintesc şi-acum,
tăcerea firului de drum?
Tu,
când ai plecat,
te-ai stins ca un ecou de serenadă
De ce-l mi
-amintesc când ştiu
bătaia ceasului târziu?
Când
se-mbracă clipa
şi pleacă,
parcă mai aud un glas departat
Te-am uitat de mult,
dar uit că-am uitat Şi iară-mi-amintesc,
ningând,
zăpezile ce nu mai
sunt Ştiu,
eu ţi-am promis,
uit tot,
dar nu pot
Iubirea mea, de ce-l mi-amintesc şi-acum,
de tinereţea mea?