Dacă-ar fi
să se sfărâme
Ce-ara gândurilor noastre
Către care cer cu stele,
Către care limpă-i zastane,
Vom mai naviga, iubite,
Vom mai naviga din nou,
Strânind valuri de speranță Și ecou după ecou.
Dacă-ar fi să moare iarba
De pe pajeștea iubirii,
Să mai prească plopii,
Să se mai sărute mirii,
Să păstrăm pământul teafan,
Să păstrăm pământul viu,
Dacă-i avem voie să-l ucidem,
Să-l schimbăm într-un pustiu,
Dacă-ar fi lumina lină Să apună pe pământ,
Vom să te mai chem sub seară,
Sub salcămul de cuvânt.
Dacă-i am doi,
da' două zi,
Dintr-un calendar străvechi,
Vom mai putea reface Șoapte blânde la urechi.
Dacă-ar fi să moare iarba De pe pajeștea iubirii,
Să mai prească plopii,
Să se mai
sărute mirii,
Să păstrăm pământul teafan,
Să păstrăm pământul viu,
Dacă-i avem voie să-l ucidem,
Să-l schimbăm într-un pustiu,
Dacă-ar fi să moare iarba De pe pajeștea iubirii,
Să mai prească plopii,
Să se mai
sărute mirii,
Să păstrăm pământul teafan,
Să păstrăm pământul viu,
Dacă-i avem voie să-l ucidem,
Să-l schimbăm într-un pustiu,
Să păstrăm pământul teafan.