Sunt vagabondul zilei,
de-a pururi solitar,
Potret unic și veșnic,
expus în infinit.
Sunt vagabondul zilei,
de-a pururi solitar,
Potret unic și veșnic,
expus în infinit.
Cu magica-n baghetă uriașă,
Stăpâna hotărârilor eterne,
Deștept măturătorii albelor orașe,
Și-a dorm întârziații negrelor taverne.
Dau fluvii lor grații de reptile,
Dau mărilor priviri posfărăscente,
Dau fructe noi smochinilor uscați,
Dau bronzului figură omenească,
Cu magica-n baghetă uriașă.
Azi vreau semântă nouă, În vechile tipare,
Și-ascult perpetuarea, Cum
fredonează-n haos.
Răsar,
mă-nalț, Cobor și-apoi dispar,
Și-apusul meu e totuși răsărit,
Sunt vagabondul zilei, de-a pururi solitar,
Potrăit unic și veșnic, Expus în infinit.