Prieten drag,
ne cunoaștem de viață,
De ani și ani
lângă mine te știi,
Mi-ai dat mereu un surâs,
o povață,
Și-n ceasul greu mi-ai fost sprijinul viu.
Prieten drag,
ce mi-a pierdut-n tăcere,
M-ai însoțit la fericire și durere,
Ne chem din nou,
stând cu gândul de vorbă,
La ceas târziu
să mă ierți dacă-ți scriu.
La,
la,
la, la, la, la, la, la...
Prieten drag, ce mi-a pierdut-n tăcere, Mi-ai
dat mereu un surâs, o povață,
Și-n ceas târziu să mă ierti dacă-ți scriu.
Și-n ceas târziu să mă ierti dacă-ți scriu.
Prieten drag,
ce mi-a pierdut-n tăcere,
M-ai însoțit la fericire și durere,
Ne chem din nou,
stând cu gândul de vorbă,
La ceas târziu
să mă ierti dacă-ți scriu.
Prieten drag,
iubirea nu-i așa departe,
De ani și ani
tăcerea
noastră ne desparte,
Dacă tu crezi și-acum că iubirea E-un simplu vis,
să mă ierti că-ți-am scris.