M-am dus astea rău, m-am dus măi,
Când piera luna mai sus,
În grădina mândrei mele,
Cu garoate și lalele,
Când se rupă floricea moi,
A venit mândruța mea.
Ce faci, hotule de flori, moi?
Nu-ți e frigă, băiță, mori?
Ai venit în miez de noapte Ca să-mi puri florile toate,
Pentru fiecare floare Îmi plătește să fructare.
Ai venit în miez de noapte Ca să-mi puri florile toate,
Pentru fiecare floare Îmi plătește să fructare.
Te mai ține mândru-o noapte,
De mult, nu-mi e teamă de un sărut,
Stau cu tine o noapte-ntreagă,
Că știu cât de mie ești de dragă.
Te mai ține cât de mult,
Nu-mi e teamă de un sărut,
Stau cu tine o noapte-ntreagă,
Că știu cât de mie ești de dragă.
Băiții copii rămărar, măi,
Vin o și la
noapte iar,
Că te-aștept cu dragostea Lângă floarele alea.
Cântorii,
vizorile,
măi,
Le știu numai florile,
Că te-aștept cu dragostea,
măi,
Lângă floarele alea.
Cântorii, vizorile, măi, Le știu numai florile.
Ori de câte ori vrei tu, măi,
Vin măi în gruță, nu zic nu,
Cei s-a cu tine-n grădină,
Până-s topați și-n lumină,
S-a-n dur-o-oarte pe florii,
măi,
Să te spăl pe-o brăjori.