Gong,
sed la rând,
În aceleași puli se așteptând,
Gong, ce fiori Îi cuprind pe actori,
Gong, ultimul s-a deschis O cortină la sen
Și pe scena de lumi urmăriți Sunt actori fericiți.
O
mască râde,
O mască plânge,
Sub cerul care-i doar un decor,
Și el, actorul,
Își joacă piesa Cum este scrisă de autor.
O mască râde,
O mască plânge,
E visătorul cu două mâști,
Ține tirada nebună Sub o lună de carton,
Uită de lume de viață, Râz, paiață spre balcon.
O bucurie sau o durere Își mai ascunde sub un machiaj,
Inima-și lasă într-o cabină,
Acum trăiește alt personaj.
O mască râde,
O mască plânge,
După cortina de capita.
O mască râde,
O mască plânge,
Plânge și râde piesa așa.
O mască râde,
O mască plânge,
Cade cortina iar la un sen,
Rămâne actorul, rămână mas.
Să-l înțeleagă Scena de len.