Nimă, cum ați afa pân' un tău vertără,
D-am mânu' cor, tu păi tă prega,
Nu-mi-o fi răgăimor d'amor,
Si mă las în un poț campar.
Tu,
si n-o frecve ca niciuna poți să n-a,
Tu, si-o foc ca niciuna poți nu dă,
Ma, pe ce mă fai d'a n-a?
Si
din lăpuri ca tu suofră,
***'le-am văzut,
Forse l-unica ragione che stă-acab,
Ce stă-n ados s-a-ncegea.
***'le-ai tănut-o, Forse, mă faci albără,
D-o bolă mă curagi, mă salva,
Che stă-n ochi, sultant, d-a mia,
Cui niciuna dimane s-a-ngea.
Tu,
si n-o frecve ca niciuna poți să n-a,
Tu,
si-o foc ca niciuna poți nu dă,
Ma,
pe ce mă fai d'a n-a?
Si din lăpuri ca tu suofră,
***'le-am văzut,
Forse l-unica ragione che stă-acab,
Ce stă-n ados s-a-ncegea.
Ma,
ca stu' soarna lentamente s-năva,
Nu-mi si-i stat mai chiu' belu' cum amu',
E si fredu' cum ma cheie.