Nu-i o vorbă,
spusă la întâmplare,
Miertătoare,
mă deboară.
Îi m-acrede gândul o măsoară,
Duse el liniștea pentru totdeauna,
Din păcate asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa...
Nu te e nerva, nu te e nerva,
Nu te e nerva,
vorbele pot fi ușor de toare.
Nu te e nerva, nu te e nerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit,
Drum cu bând ce nu e potrivit.
Nu te e nerva, nu te e nerva,
Hai zâmnește și azi spui de sfatul meu.
Numai o vorbă
duce gânduri grele, Și doar cu ele mă-nconjoară,
Iar genozia
vine ca povară,
Și-un coșmar nedescris,
noaptea-mi viscopoară,
Din păcate asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa...
Nu te e nerva, nu te e nerva,
Nu te e nerva,
vorbele pot fi ușor de toare.
Nu te e nerva,
nu te e nerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit,
Drum cu bând ce nu e potrivit.
Nu te e nerva, nu te e nerva,
Hai zâmnește și azi spui de sfatul meu.
Și vei ști să îl spui oriși când,
oriși cui,
Nu te e nerva,
nu te e nerva,
Nu te e nerva,
vorbele pot fi ușor de toare.
Nu te e nerva,
nu te e nerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te e nerva!