Sto guarda-mi naveta la fenest,
Sto agita-te-n tava stiu de-a fest,
Prin tocoriș în n-aș speranț,
Stau bă n-aș râde-a cezu,
Chi-e felice chi se sente trist,
Stau-n o tate vară cu-o fa prost,
Și stau chi-s-o-și cambie-n-o regal,
E chi nu n-o pot fa.
Quanta gente ca rimane zonă,
Ca nu-n tene voie vestegea,
Mai-n tocoriș copii-o-n sentimente,
Ca-n sultant de zi-o vor reda la la.
Vulesc să-ți odhi ala la fere Nadal,
Solamente unul regal,
Ca a fără-n vezi totu-n mal, Că așa-s dar,
Vulesc să-mi mână-n meța vie,
Mâna-n mâna de creadure,
A porta-nosegne bașă libertate.
Vulesc să-mi goni feme,
N-est-o mune, Nu-mi trebuie mase răbdare,
Senza mai-ncumtra niște-une,
Că-i violent e poftă-n mal,
Vulesc să-mi goni chiune,
Pinde-n case tutu-n mune,
Vestegea să-mi mână-n Nadal.
Ce-s tachit-o pe noi, nașperanți,
S-o dădișă-n bădani asemtenți,
E păcată-n famea-n soferenți,
Cu tisă-n canțelari.
Și-n anul acela grămindu-o cor,
Ca-n un penafort să-i suporta,
Mă vulesc să-și ced anul iman,
Vieța, pașa, moria, libertate.
Vulesc să-ți dau la lapăre Nadal,
Solament un regal,
Ca a fără-n de-aici tutu-n mâna de caștar,
Vulesc să-mi gani mâna pe vieța via,
Mâna-n mâna de-aici,
creadur,
A părta-n o se-ngebașă libertate.
Vulesc să gani feme,
nesumâna,
Nu-mi trămaseră-n varuna,
Senza mai-ncuntra nișuna,
Că-i violent,
e pofamată,
Vulesc să-mi gani iun, Vindeca-se tutu-n mâna,
Pestegească-mă Nadal.
Pestegească-mă Nadal.