Dacă-ți este dor de casă,
de părinți,
De soarele cu ochi fierbiți,
Îți ar fi de dor tot după e,
Prea mult,
prea mult.
Dacă vreun chem urmându-te cu drag,
Azi este bachemat în pădag,
Dar niciodată să nu spui Prea mult,
prea mult.
Pentru o clipă de iubire,
oricând,
Pentru o clipă de noroc,
Pe-n atâta omenire,
oricând,
Totdeauna mai e loc.
Nimic nu e prea mult,
Nimic nu e prea mult.
O dragoste cu foc,
Ce-o viață nu s-a stins deloc,
Niciodată să nu spui Prea mult,
prea mult.
Dacă-ți este spris pe lumea drăit,
O sutăzece ani și-o zi,
Nu te păți când că e Prea mult,
prea mult.
Pentru o clipă de iubire,
oricând,
Pentru o clipă de noroc,
Pe-n atâta omenire,
oricând,
Totdeauna mai e loc.
Pentru o clipă de iubire,
oricând, Pentru o clipă de noroc,
Pe-n atâta omenire,
oricând,
Totdeauna mai e loc.
Nimic nu e prea mult,
Nimic nu e prea mult.