Alo, alo!
Al vostru Ian Isculpan!
Vine poporul Muzetia Muzicala pentru toată iubirile!
Haide, haide!
Îmi vin în minte atât de-a mintei,
Probabil așa e cu unele iubiri,
Și iar și iar revin la râsul tău exactic,
Ce umple camera bune cu fanatic.
E gri cu nori viața mea,
De ce nu vii să-ți schimb ceva?
Nu spune să te las, că n-o să te las,
Știi că până tine am lacrimi pe-o braz.
Și poartă-mă pe umer, poartă-mă în glas,
Că tipu' cerne-n vise loc de bun rămas.
Și iartă-mi frigul suflet lipsat, am în viață,
Nu-mi mai ținu' de mult în brațe dimineață.
E gri cu nori viața mea,
De ce nu vii să-ți schimb ceva?
Nu spune să te las, că n-o să te las,
Știi că până tine am lacrimi pe-o braz.
