Şi atunci te-ntreb, mai ştii cea mai frumoasă zi
A fost la început când nu mă puteai minţi
Ăsta-i începutul, sfârşitului uitat trecutul
Începe acum necunoscutul, de desubtul, cuvintele ca scuturi
Demonii încărcă, dar tu încerci să-i scuturi
Astea-s minciuni adevărate, zâmbeşte inima acum
Scapă cine poate, la noapte vei fi la fel de departe
Fiindcă nu mai crezi nici tu, că încă se poate
Am amurţit de când, mi-ai zis că pentru mine
Nu-i vrea să stai la rând strâng, bucăţele
Şi încerc să le dau sens, adevărul e departe când golul e imens
Şi atunci te-ntreb, mai crezi, că-ai putea să ne salvezi
Dacă eu sunt oricum că poţi să vezi
Unde-i adevărul, fiindcă aş vrea să-l urmez
Şi cred că am putea vorbi, cu oreşii şi tot mai ştii
Fiindcă-n cea mai frumoasă zi
Nu mai puteai minţii
Soare nici urma pe nori, doar tu şi un buchet de flori
Încă aminte de prima zi
Nu mai puteai minţii
Sunt prea aproape, e totul pixelat
Mă dau în spate, tabloul e întunecat
Noi l-am pictat şi l-am vrut colorat
Nici n-am observat când tonurile s-au schimbat
Minciuna se strecoară
Scriu adevărul ca să-l fac să reapară
Linişte, cuvintele încep să doară
Când tot ce-a fost totdată viu începe să moară
Aseara am avut un vis
Mi-ai zis că uşa asta aproape s-a închis
Şi mi-ai promis exact când nu eram atent
C-o să mă aştepti până-n ultimul moment
Bun, şi cine minte acum?
Unde-i adevărul, cred că s-a pierdut pe drum
E o linie subţire între dragoste şi frică
Elefantul e prea mare într-o cameră prea mică
Şi cred că am putea vorbi
Cu ore şi şi tot mai ştii
Că-n cea mai frumoasă zi
Nu mă puteai mi-ţi zi
Soare nici urmă pe nori
Doar tu şi un buchet de ploare
Că aminte de prima zi
Nu mă puteai mi-ţi zi