Şi atunci te-ntreb, mai ştii cea mai frumoasă ziA fost la început când nu mă puteai minţiĂsta-i începutul, sfârşitului uitat trecutulÎncepe acum necunoscutul, de desubtul, cuvintele ca scuturiDemonii încărcă, dar tu încerci să-i scuturiAstea-s minciuni adevărate, zâmbeşte inima acumScapă cine poate, la noapte vei fi la fel de departeFiindcă nu mai crezi nici tu, că încă se poateAm amurţit de când, mi-ai zis că pentru mineNu-i vrea să stai la rând strâng, bucăţeleŞi încerc să le dau sens, adevărul e departe când golul e imensŞi atunci te-ntreb, mai crezi, că-ai putea să ne salveziDacă eu sunt oricum că poţi să veziUnde-i adevărul, fiindcă aş vrea să-l urmezŞi cred că am putea vorbi, cu oreşii şi tot mai ştiiFiindcă-n cea mai frumoasă ziNu mai puteai minţiiSoare nici urma pe nori, doar tu şi un buchet de floriÎncă aminte de prima ziNu mai puteai minţiiSunt prea aproape, e totul pixelatMă dau în spate, tabloul e întunecatNoi l-am pictat şi l-am vrut coloratNici n-am observat când tonurile s-au schimbatMinciuna se strecoarăScriu adevărul ca să-l fac să reaparăLinişte, cuvintele încep să doarăCând tot ce-a fost totdată viu începe să moarăAseara am avut un visMi-ai zis că uşa asta aproape s-a închisŞi mi-ai promis exact când nu eram atentC-o să mă aştepti până-n ultimul momentBun, şi cine minte acum?Unde-i adevărul, cred că s-a pierdut pe drumE o linie subţire între dragoste şi fricăElefantul e prea mare într-o cameră prea micăŞi cred că am putea vorbiCu ore şi şi tot mai ştiiCă-n cea mai frumoasă ziNu mă puteai mi-ţi ziSoare nici urmă pe noriDoar tu şi un buchet de ploareCă aminte de prima ziNu mă puteai mi-ţi zi