Hei,
salut!
Sunt domnul omii, dar sunt bun, nu sunt rău
Dar care e numele tău?
Mă cheamă Alice, dar nu mai știu cine sunt
După atâte aventuri,
prin câte am trecut
Într-un timp atât de scurt, l-am și uitat
Cred că m-am și transformat
Oare mai nepoi spre cine sunt?
Tu cine ești?
Nu mai știu
Rebian, Rebian,
ești cam ciudată, dar tu cine ești?
Bună ziua, eu sunt Laura,
iar povestea ei e și a mea
Nu mai știu dacă știu cât e de târziu
Să termin probeli la timp
Și cred că și eu am început să mă schimb
Oare mai
nepoi știi cine sunt?
Mai e puțin,
mai e puțin,
mai e puțin,
mai e puțin
Până la ce?
Până să ce?
Până când ce?
Mai e puțin
Nu mai e mult,
mai e puțin Și n-o să mai știm atât de puțin
Din drumul tău și timpul tău
Să știi cine ești, e cel mai greu
Carțile sunt ca niște oglinzi
Poți să te rangezi în ele?
Nu, dar ca toate personajele te simți
Da, și cu bune și cu rele
Și prin tot ce trec, eu trec și tu
Și invers e la fel?
Asta
aflii odată cu cititul
Ai învățat, nu?
Nu, încă cred că mai am mult
Mai ai puțin, mai ai puțin
Dar dacă puțin,
nu e prea puțin
Mai e puțin,
mai e puțin
Și cine suntem noi n-o să mai fim
Vine
momentul și ne întrebăm Când ne scuturăm
De cine suntem acum și aflăm Că,
de fapt, putem fi mai mult
Așadar, fără niciun consult Vă anunț că încărând
Înflutore eu voi deveni
Acoare măi nevoi cine veți fi
Hei, voi toți, cine vă mai mihați
Mai bine mă aplaudați!