Inima nu fi de piatra,
Ca doar tu m-ai fost lasata,
Sa vezi dorul cum oparta frunza in mai.
Inima nu fi haina,
Ca ai iesit un pic de vina,
Daca n-am o zi sa-i inapartam.
Nu arde dragul tau,
Raul mi-e mai rau,
Rasul mi-e mai rar,
Amalmai, amal.
Si toti suspinand ca omul,
O sa ma usuc ca pomul,
Ce stiu frunzele pe doi lacrimi mea.
Inima cu ochi camura Si cadrand a pirul bura,
Nu-mi la dragostea, De-a nu la coi poca.
Inima nu fi de piatra,
Fara zamb de cal pe fata,
Fara cantec,
fara beafe de-a lavata.
Nu arde dragul tau,
Raul mi-e mai rau,
Rasul mi-e mai rar, Amalmai,
amal.
Si toti suspinand ca omul,
O sa ma usuc ca pomul,
Ce stiu frunzele pe doi lacrimi mea.
Nu arde dragul tau,
Raul mi-e mai rau,
Rasul mi-e mai rar, Amalmai,
amal.
Si toti suspinand ca omul,
O sa ma usuc ca pomul,
Ce stiu frunzele pe doi lacrimi mea.