Frate,
totul pare atât de greu când e vorba de propriul eu
Începi să te minzi când nimeni nu înțelege prin ce treci mereu
Și nu știi care-i destinul,
care e teama,
din ce cauze
Nu poți tu să-ți rezolvi singur problema
Și pui punct în cer și o iei de la început
Că te lasă inspirația și probleme n-ai avut
Până acum totul părea foarte ok
Aveai tu îngerașii tăi,
dar parcă te-au lăsat și ei
Dar nu e trip, căci că tu ești optimist
Și zâmbești la toată lumea să nu vadă că ești trist
Să nu te vadă că te plângi
Un fel de autosugestie când cu optimismul nu te-ajungi
Când cu lasă că o să fie bine nu mai ține
Când și jumătatea ta a plecat departe de tine
Lasă baltă, suferă de unul singur
Încearcă să-i împui privirea ta de dur
Și poate nu mai înțelegi de ce vrei să pleci
Sau poate nu ai fost să pleci sperând că o să înțelegi
Știi și nu,
trebuie să încerci
Încearcă să încerci, să încerci
Și poate nu mai înțelegi de ce vrei să pleci
Sau poate nu ai fost să pleci sperând că o să înțelegi
Știi și nu, trebuie să încerci
Încearcă să încerci, să încerci
Ei
Și apoi cauzi nod în papură la fiecare
prieten La fiecare întâmplare sau greșeală,
sfințer
Nu știu ce-ar putea să fie,
dar mai ia o gură Din poțiunea magică,
salvarea chipurile pură
Singură,
sfigură,
aproape de tine Nu pune întrebări,
nu face amenințări,
doar te menține
Dar când ieși din trip și dimineața ai ochii sparți
Ți-ai fi dorit în loc de sticlă să încerci să mai combați
Și confuz te uiți în telefon,
nici un bip,
nici un mesaj
Totul e monoton,
caut suport moral,
dar pe cine să mai suni
Este ziua în care toți cei de afară sunt nebuni
Și nimeni nu înțelege deci ce să mai explici
Că fiecare are probleme,
n-are răbd să mai insisti
Lasă baltă, suferă de un smur, încearcă să impui
Previrea ta de dor
Cărieare – asta e n Stirbul Mugurui