De la zăpez și de la nori Știu o poveste despre un băiat
Care cu un buchet de flori Putreiera pământul în lung și în larg
Uita de orice amătimp De fric,
de ploaie sau de cer senind
Și niciodată n-avea timp Și pentru fericirea lui puțin
Și ploua,
și ploua Dar buchetul i-ajungea la timp oricui
Și ploua,
și ploua Nu îmi târzia decât buchetul lui
Dar într-o zi s-a întâmplat Că de o fată s-a îndrăgostit
Un braț de floril a sunat la ușa ei Dar ea nu l-a primit
A amuzat-o-n prag nespus Naivitatea lui cu ochelari
Iar după ce a râs ea spus Că ea nu trește visuri mult mai mari
Și ploua,
și ploua Dar buchetul i-ajungea la timp oricui
Și ploua,
și ploua Nu îmi târzia decât buchetul lui
El nici n-a plâns,
nici n-a strigat N-a aruncat buchetul la pământ
Și doar puțin îngândurat Îmbla pe străzi prin ploaie și prin vânt
Și de atunci pornește încet Spre casa mea și a ta și a tuturor
Purtând mereu un alt buchet și o floare în care a pus întregul dor
Și ploua,
și ploua Dar buchetul i-ajungea la timp oricui
Și ploua,
și ploua Nu îmi târzia decât buchetul lui