În gândul meu,
milioanele de stele
Se aprind mult prea ușor
Și mă dor pe piele
Senine taie-n carne,
râd când îmi rup oase
În același timp plâng și sunt nerovoase
Vor să mă înveți adevărul,
eu fug
În realitatea mea fragilă ca un fulg
Cum să fiu deodată,
cântec și chimie?
Credeam că-s doar un om,
nu o galaxie
