Cum faci tu să dispari,
Când am nevoie de ajutor?
Tu nu mai sari,
Cum te ascunzi în asfințire?
Nu răsari, apui odată cu dragoste!
Ținem lumina să fi tu lampadar,
Sufletul de azi e tu să-mi-l separi!
Unde ești nu te văd bine,
Prea multe stele seamănă cu tine!
Și mă arunc în visare, rămâi imaginar,
Arunc amintirile tale din sertar!
Doar mi-am închipuit cât te-am iubit!
O inimă de
ghețăi nu poate oferi,
Mai mult
decât flori de argint!
Și nu le pot primi,
că nu se vor oferi livre,
Au mai mult decât flori de argint!
Văd
adevărul gol, Când e lună plină,
Mi-ai lăsat în urmă sevea, Te-ai zis
în inima,
Și mă fruptă numai norii,
La cum suspină,
Ce-am ridicat cândva,
cum e o ruină!
O inimă de ghețăi nu poate oferi,
Mai mult decât flori de argint!
Și nu le pot primi,
că nu se vor oferi livre,
Au mai mult decât flori de argint!
Nu mai văd,
nu mai simt,
Nu mai pot,
nu ai timp,
Nu mai zic cum ar fi, Nu mai cred dacă ai ști!
Când dorm,
când lacrimile o să se-ntoarcă-n zor,
Eu o să
răspund și lor povestea!