Atentoară nu știu cine Și mă caută pe mine.
Cebați cine ești, ce vrei?
Ai să-mi spui ceva, să ceri, să ceri.
Eu sunt timpul orișicui Și fiindcă de aici trecui,
Te-ntrec și pe dumneata,
Ai să-mi dai ceva, ori bă,
Nici ca-i visuri ce-au murit,
Zile ce nu le-ai trăit,
Suferinți ce te-au durut Și ce încă n-au tăcut.
Într-un pasă mă gândesc,
Stau cu toate și vorbesc,
Dar nici una, oricât stau,
Nu mă-ndeamnă să le dau,
De seapare timpul șade,
Gândind care să mă prade,
Are sacul plin, dar vrea încă, Încă să mai ia.
Du-te,
timpule, îi spun,
Ar fi mult pân' să le adun,
Am de dat,
dar s-o potesc,
Că tot îmi mai trebuiesc.
Mare-mi câteva dureri, Stăruie, ceva de ieri,
Îi răspund ca și de stără, Am nevoie.
Du-te,
timpule,
îi spun,
Ar fi mult pân' să le adun,
Am de dat,
dar s-o potesc,
Că tot îmi mai trebuiesc.
Mare-mi câteva dureri,
Stăruie,
ceva de ieri,
Îi răspund ca și de stără,
Am nevoie.