Dar de curtea m-am pădure, măi, nevastă, măi,
Ai bea și nu-ți-ar ști nimeni,
măi,
nevastă,
măi,
Stai în vatra sa, căruie, măi, nevastă, măi,
În calea vărba, căruie, măi, nevastă, măi,
Și cât de păhăreli bei, măi, nevastă, măi,
Atâta o căruie, măi, nevastă, măi,
Dar cât de păhăreli bei,
atâta o căruie,
Măi,
nevastă,
nu mai dea,
măi,
nevastă,
măi,
Că-ți-oi vinde cânepa,
măi,
nevastă,
măi,
Că-ți-oi vinde-o fără preț,
măi,
nevastă,
măi,
Cătul lunea nu lucrezi,
măi,
nevastă,
măi,
Hai și-ți-oi dau fără preț,
Cătul lunea nu lucrezi!
M-am ți-a spus că-i sărbătoare,
măi,
nevastă,
măi,
Miercurea ca putitoare, măi, nevastă, măi,
Joia-i zâde iar măroațe, măi, nevastă, măi,
Ce vinerea nu se-l toarce, măi, nevastă, măi,
Zâmbă-ta de-am ias-o jos,
măi,
nevastă,
măi,
Că-ți fie prin părul frumos,
măi,
nevastă,
măi,
Ce joia-i zâde iar măroațe, măi,
nevastă, măi, Ce vinerea nu se-l toarce!
Dar dică-mi câm am pădure,
măi,
nevastă,
măi,
Ai bea și nu te-ar zdi nimeni,
măi,
nevastă,
măi,
Da-i-n vatra satului, măi, nevastă, măi,
În calea vărbatului, măi, nevastă, măi,
Cât de părere le bei, măi, nevastă, măi,
Atât au o carăie, măi, nevastă, măi,
Ce măi, nevastă, nu mai bea,
Că-ți-o-i vindică repa,
Și-o-ți-o-i vindea fără preț,
Că tu, lunea, nu lucrezi, măi, măi,