Singur în noapte, ochii deschiși pe jumate
Am ceață în față și-n spate,
doar întunericul simt cum vrea să mă tragă mai aproape
Dar merg mai departe că văd o lumină
Și habar n-am cât o să țin
Nici măcar nu știu dacă e divină,
dar ce știu sigur este că mă alină
Vreau să mă apropii,
văd o siluietă,
îmi întind de mâna ca să mă ajută
Dar gheața sub mine se crapă și cad în abis,
sper să nu mă uit
Dacă mă pierd privirea ta,
ta,
ta,
mă poate ajuta
Nu mă ia mălină ta, ta, ta
Și când mă negar mâna ta,
ta,
ta,
mă poate ridica
Nu mă ia mălină ta, ta, ta, mă poate ridica
Dacă mă pierd privirea ta,
ta,
ta,
mă poate ajuta
Nu mă ia mălină ta, ta, ta
Și când mă negar mâna ta,
ta,
ta,
mă poate ridica
Nu mă ia mălină ta, ta, ta, mă poate ridica
Merg pe zăpată,
dar pasii mi-s grei,
de parcă am haine făcute din plumb
Umbre cu forme ciudate pe lei,
abia așteaptă să fiu la pământ
Să mă vadă căzând,
să vadă cum plâng,
să râde de mine că nu pot să-l lupt
Dar habar n-au ce îmi bate în piept,
cât știu că lumina mă așteaptă în cerc
Și nu pot să pierd dacă nu mă opresc,
cum să fiu trist dacă pot să zâmbesc
Și atunci când sunt tras înapoi,
închid ochii mă gândesc la noi
Dacă mă pierd privirea ta,
ta,
ta,
mă poate ajuta
Nu mă ia mălină ta,
ta,
ta,
și când mă negar mână ta,
ta,
ta,
mă poate ridica
Nu mă ia mălină ta,
ta,
ta,
dacă mă pierd privirea ta,
ta,
ta,
mă poate ajuta
Nu mă ia mălină ta,
ta,
ta,
și când mă negar mână ta,
ta,
ta,
mă poate ridica
Nu mă ia mălină doar ea, doar ea