Scăpii în ceasul!
Scăpii în ceasul!
Și are vremea mersul infinit,
Ca trece parcă-n zbor,
În ritmul ei de dor,
Că toată viața,
Iar omul pentru vreme,
A inventat
Un aparat exact,
Să-i spună plin de dat, Când vine noaptea,
Sau dimineața.
Ceasul, cât e ceasul?
E o neam dragă astăzi când l-a spus.
Ceasul, cât e ceasul?
Păi-ți vezi, fii oriunde ai ajuns.
Dar niciodată, În vecii de roată nu-ți cure,
Care prin ele, Vor fi chiperele sau cure,
Dar erotii sunt din ceasul,
Cât e ceasul dintre tăi.
E ceasul!
Și
ne-avântăm în fuga timpului,
Dorindu-l în plâni,
Cu dragoste trăi și fericire.
Însă prin vreme drumul pasului,
Îl măsurăm să știm,
Când vrem să ne grăbim,
Să atindem visul,
Să atindem visul,
Plin de iubire,
Plin de iubire.
E ceasul!
E ceasul!
Ceasul,
cât e ceasul?
Întrebați!
E ceasul!
Ceasul,
cât e ceasul?
Întrebați!
E ceasul!