Este cântecul încă neschris,
Poarta ce-o-ntredeschis doar în vis,
Cătrunțea-n un fermecat,
Unde n-ai mai călcat,
Dar pe care-l dorești,
nenicetat.
Este cântecul nemaicântat,
Dar sortit a nu fi uitat,
El se scrie-n doi din văpăiveșnii noi,
Și cândva-l vom cânta și noi.
Ochii tăi limpez,
mirați mă privesc,
Astăzi cu o nouă întrebare,
Ce-i universul de care-ți vorbesc,
Cel ce prin tine-mi răsare,
Taine se ascund și-n al apelor prun,
Taine sunt fiece stea,
Cum să-ți răspund,
Cum să-ți răspund,
Ce este dragostea mea?
Este cântecul încă neschis,
Poarta ce-o-ntredeschis doar în vis,
Cătrunțea-n un fermecat,
Unde n-ai mai călcat,
Dar pe care-l dorești,
nenicetat.
Este cântecul nemaicântat,
Dar sortit a nu fi uitat,
El se scrie-n doi din văpăiveșnii noi,
Și cândva-l vom cânta și noi.
Este cântecul nemaicântat,
Dar sortit a nu fi uitat,
El se scrie-n doi din văpăiveșnii noi,
Și cândva-l vom cânta și noi.
Lasă-ți inima ta lângă inima mea,
Căci mereu el s-a scris așa.