Anii au trecut pentru un unic rost.
La început nu mai știu ce post.
Băd un singur cânt, băd un singur gând
Să știi trăi
pentru a nu mori.
Dar nori de vânt,
cerul a umplu-n zid
Glas neauzit.
Blestemat în demn,
cerul afugera Focul au prins,
greul se cera
Ochi de copil
au zarit pe cer
Un semn ciudat,
pasăre de fier
Aruncând cu foc,
ca-ntr-un simplu joc
Atât mai știu,
a fost prea târziu.
În zori de zi,
sub albastru cer
Privim tăcuții
stelele cu pier.
Un imens ocean,
cu scripire de foc
Se lasă în frânt
de un soare blând
Și-nvingător
îl întâmpina
Cu-n bun venit,
mândru călător
Viață să ne dai,
soare albător Și vei primi cântec, vers și dor
În versul tău,
frunci în pace cresc
În cântul meu,
oameni iubesc
Și-n ochiul zbor,
zborul spre înalții Pentru un când,
toți ne-am frețit