Măi,
măi,
măi,
să fie uite-o melodie,
Cum îmi place vie iauzeac,
Veselă-măi astăzi strop de zare albastră,
Simți că e de-a noastră iauzeac.
Nu-i zice pernița și nici garofița,
Dar când prins fetița de mijloc,
Cum ar fi să-i zică,
simți că te furnică,
Chiar pe marinică-l trage-n joc.
Parcă e o-nvârtită,
dar e mai sfâgnită,
Ca labreaza e și lui,
Că ai cu vino-ncoace și cânte,
Întoace-njoci de dragul jocului.
Măi,
măi,
măi,
să fie mântrăi și zglobie,
Ca o cioclă vie iauzea,
Sufletul ții prinde,
inima scupinde,
Și la joc te prinde iauzea.
Un flăcăr odată a-ndrăgit o fată,
Și un dar a vrut să-i dea,
Dar ca din poveste,
cum altul nu este,
Și cum n-are nimenea,
Ea a făcut un joc,
prinde sufleții de foc,
Și-a dat jocului foc din suflețelului,
Fata l-a înțeles,
că ea a dat inima des,
Și la oră-n sat,
prima oară l-au jucat.
Asta satul să primească ce-a putut să născocească,
Dintr-o joacă tirerească,
Dragostea.
Mai,
mai,
mai să fie uită o melodie,
Cum îmi place mie iauzea,
Veselă-mă e astăzi,
dropte,
zara albastră,
Simți că e de-a noastră iauzea.
Nu-i zice Pernița și nici Garofița,
Dar când prins medița de mijloc,
Cum ar fi să-i zică,
simți că te furnigă,
Chiar pe marinică-l trage în joc.
Parcă e o-nvârtită,
dar e mai svâgnită,
Ca la prea să ieși și noi,
Că ai cu vină-n pace și cânte-n toace,
Joși de dragul jocului.
Mai,
mai,
mai să fie mândră și zglovie,
Ca o ciocă-n vie iauzea,
Sufletul ți-e prin de inima scupinde,
Și la joc te vinde iauzea.
Parcă e o-nvârtită,
dar e mai svâgnită,
Ca la prea să ieși și noi,
Că ai cu vină-n pace și cânte-n toace,
Joși de dragul jocului.
Mai,
mai,
mai să fie mândră și zglovie,
Ca o ciocă-n vie iauzea,
Sufletul ți-e prin de inima scupinde,
Și la joc te vinde iauzea.
Ia!
Uz!