Când mi-e sufletul-n sărbătoare,
Felicirea vreau să-mi o cânt,
Însă ea este mult prea mare Și cuvintele prea mici sunt.
Să spun, e bine, e prea puțin,
Să spun, e splendid, e tot puțin,
Am căutat și-am căutat și-atunci,
Atunci un nou cuvânt am inventat.
Dinissimo,
spun cântări ce-i frumos,
Dinissimo,
spun când sunt bucuros,
Dinissimo, e luceapăr un zor,
E un cântec drag, e o grădină cu flori,
Dinissimo,
e atunci când iubesc,
Dinissimo,
e un dans tineresc,
Dinissimo,
e un vis împlinit,
E un prieten bun,
e un drum însorit,
E o zi împlinit trăită și e cupa cu vin,
Pe care vieții și iubirii ajung hin.
Când văd marea cum lin coboară Către plaja de aur cald,
Sau carpații când mă-nconjoară Cu marame verzi de smarald,
Să spun,
fantastic,
e prea puțin,
Sau formidabil,
e tot puțin,
Atunci exclam și-n fața lor cântând,
Voi ori să acest cuvânt mai grăitor?
Dinissimo,
spun când văd ce-i frumos,
Dinissimo,
spun când sunt bucuros,
Dinissimo,
e luceapăr un zor,
E un cântec drag,
e o grădină cu flori,
Dinissimo,
e atunci când iubesc,
Dinissimo,
e un dans tineresc,
Dinissimo,
e un vis împlinit,
E un prieten bun,
e un drum însorit,
E o zi din plin trăită și e cupa cu vin,
Pe care vieții și iubirii azi o închid.