Nimeni nu știe,
Vântul n-a spus,
De unde vine,
Unde s-a dus,
Nu-i vede nimeni, Chipul de vânt,
Doar frunze-n tremur,
Doar crengi la pământ.
Vesnic cu lindă,
Fie ce drup,
Se joacă-n toate,
Scrie cu fum,
Iar dacă-n suflet Dorui mai mult,
Iese-ncă vântul, Pe-aici a trecut.
Bate, bate vântule,
Zările n-au porți,
Și deschide aripile,
Gândul să-mi-l porți,
Bate,
bate vântule,
Toate-alintele.
Și din frunză-n frunză, Tu,
Dumnezeu, Cuvintele.
Vântul de seară,
E dor șoptit,
Pe puze ars, În a sfințit.
Vântul de rouă, A răsărit,
Din ochi de floare, Cenzor se-i deschid.
Tu, vânt de noapte,
În joacă ta,
Nici flori, nici stele, Nu-ți cudura.
Mai bine-n gână, În glasul tău, Spre depărtare,
Tot cântecul meu.
Bate, bate vântule,
Zările n-au porți,
Și deschide aripile,
Gândul să-mi-l porți, Bate, bate vântule,
Toate-alintele.
Și din
frunză-n frunză, Tu,
Dumnezeu, Cuvintele.