Zborul nostru l-a început,
Clipa în care ne-am știut,
Când te culce nealegat,
Tot atunci s-am filipat.
Atunci au răsărit Atâtea flori pe pământ,
Atunci te-am deslușit Și-n șoapta dusă de vânt.
Știam să pac din străzi bulevarde,
Palat
din zidul vechii mană sarde,
Atunci ne-ncălzeam la focul primei iubiri,
Atunci încă n-aveam amintiri.
Știam că ne iubim Și împreună am împlinit,
Atunci
un poem fără sfârșit.
Clipa în care am șovăit,
Când te culc l-a domolit,
Doar o clipă și-a zburat Mai departe,
mai curat.
De-atunci am răsădit Atâtea flori pe pământ,
Mereu te-am regăsit În șoapta dusă de vânt,
Ce viu a continuat să mai ardă
Și visul din bătrâna mană sarde.
De-atunci am adunat și-am rânduit Amintiri,
Păstrând lumina primei iubiri.
De când ne-am
regăsit Împreună am împlinit,
Acum un poem fără sfârșit.