Of, of,
am un foc la inimă, iar rămân drogi,
Nu știu cum să-l fac, să-l scot afară.
Dacă ai vrea tu să-mi dai gura,
Că-ai luat toată arsura,
Și tot focul mi l-ai stinge dintr-o dată,
Te rogai milă de mine,
fiindcă arde pentru tine,
Fata neichi,
dragă fată.
O, fost focul de la inimioară mândru,
Și mai tare s-a prins-aseară,
Când vă zui că la fântână te ține altul de mână,
Și cerea cu foc să-i dai gurița fragă,
Dacă focul nu i-o trece,
să-l stropești cu apă rece,
Fata neichi,
dragă fată.
O,
foc,
foaie verde, foi și-o fragă mândră,
Dacă ai ști tu cât îmi ești de dragă,
Că de dorul tău,
fetiță,
eu ți-am cumpărat bundiță Și o ie cu flori multe pe altiță,
Iar de îndrăgești pe altul,
îmi va spune iute satul,
Mândra mea,
dragă fetiță.
O, foc și iar verde, sălcioară mândră,
Nu mai pot să aștept seară de seară,
Că oricât mai fi de dragă,
zău-ți spun fără de șagă,
Că o să-mi caut altă fată și mai dragă,
Și hai să vezi,
mândruță dragă,
n-o să fie chiar de șagă,
Fata neichi,
dragă fată.