Acasă, acasă, unde sunt ai mei,
Acasă, alături de ei,
Copilandru de-o șcioapă eram abia,
Patru ani,
poate aveam,
poate trei.
Poarta largă deschisă, în față-mi sta,
Și-am trecut dintr-un pas, pragul ei.
Aș fi vărut să mă plimb ziua-ntreagă,
Dar curând drumul-ntors l-am uitat,
Căutam din priviri casa dragă,
Și-n gând îmi spuneam, ne-ncetam.
Acasă, acasă, unde sunt ai mei,
Acasă,
alături de ei,
La o școală departe de orașul meu,
Am plecat să învăț mai apoi,
Și adesea, în noapte, oftând din greu,
Gândul iar mă ducea înapoi.
Revedeam barcul ascuns printre cetii,
Iar pe străzi case cu flori în geam,
Și-i visând la oraș, la prieteni,
Plin de dor, eu prin somn murmuram.
Acasă, acasă, unde sunt ai mei,
Acasă, alături de ei,
Spoară ani
și iadă cu ei,
Urcând,
mi-a fost dat să cunosc noi cărări,
Drumul vieții mă poartă din când în când,
Peste mări, peste țărări, peste zări.
Inima prin străini îmi palpită,
Când aud un cuvânt românesc,
Când în el,
țara mea mult iubită,
Și-atunci mai aprins o doresc,
Acasă, acasă,
unde sunt ai mei,
Acasă, alături de ei,
Acasă, acasă, unde sunt ai mei,
Acasă,
alături de ei.